Cum este corect ...

Haideţi să învăţăm câteva lucruri utile!

… crează sau creează?

Când folosim un e și când folosim doi pentru verbul a crea poate fi extrem de confuz pentru mulți dintre noi care am uitat sau nu stăm să ne gândim de fiecare dată la regulile gramaticale. Dar un ajutor binevenit este mereu o scurtătură pe care unii dintre noi am învățat-o în școală. Luăm modelul verbului a lucra și îl conjugăm. Dacă auzim un e în „lucrează” atunci avem doi e la „creează”. Nu avem „e” în „a lucra”, atunci avem un singur „e” în „a crea”.

Pentru cei care se întorc la reguli, conjugăm verbul „a crea”, asemănător cu verbul „a lucra” pentru că pornim de la radicalul lucr+a, respectiv cre+a. Și-atunci vom avea lucr+ez, ezi, ează, ăm, ați, ează și cre+ez, ezi, ează, ăm, ați, ează.


Surse folosite:

  • https://diacritica.wordpress.com/tag/creaza-sau-creeaza/
  • https://adamaica.wordpress.com/2010/02/18/cum-e-corect-6-creaza-creeaza-sa-crezi-sa-creezi/

… mi-ar place sau mi-ar plăcea?

Este atât de des folosit în ambele variante, încât chiar și atunci când cunoști exact forma corectă uneori îți ia o secundă să te asiguri că ai folosit bine și că știi care este regula de la care se formează condiționalul optativ pentru acest verb.

Așadar, condiționalul optativ prezent se formează de la auxiliarul aș, ai, ar, am, ați, ar și verbul la forma de infinitiv. În cazul de față forma corectă de infinitiv este „a plăcea” și nu a place, deci corect vom spune „mi-ar plăcea”. La fel se întâmplă și în cazul verbului a tăcea, a părea.


Surse folosite:

  • https://dexonline.ro/definitie/placea
  • http://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/verbul/modurile-verbelor/modul-conditional-optativ/

… merită sau se merită?

Ca în cazul multor cuvinte și expresii, folosirea lor în ambele variante nu înseamnă neapărat că ambele sunt acceptate ca fiind corecte. În cazul de față, “se merită”, deși utilizat tot mai des este greșit pentru că nu avem verbul reflexiv „a se merita”, ci un verb tranzitiv care la forma sa infinitivă este „a merita”.

Singurul caz în care avem voie să folosim se merită este acela în care „se” are funcția pronominală, de exemplu „se merită unul pe altul”.


Surse folosite:

  • https://dexonline.ro/definitie/merita
  • http://analfabeti.ro/cum-se-scrie-corect-merita-se-merita

… să deschidem o nucă de cocos?

Procedeul nu e foarte complicat şi iată lucrurile de care avem nevoie pentru a-l reproduce: o nucă de cocos (evident), un tirbuşon, un ciocan (da un ciocan adevărat folosit în general la bătut cuie – dar puteţi încerca şi cu un ciocan pentru şniţele) şi o lingură (sau un cuţit mic). De asemenea în locul tirbuşonului se poate folosi o şurubelniţă dar procedeul devine ceva mai periculos. Evident există şi alte variante care implică un cuţit cu lamă mai groasă şi rezistentă dar mi se pare mult mai periculos aşa că am preferat aici varianta ceva mai sigură.

  1. La unul dintre capete, nuca de cocos are o zonă marcată de 3 adâncituri de culoare mai închisă din care una o veţi găuri cu tirbuşonul (una din ele trebuie să fie mai puţin dură). Atenţie: ţineţi nuca de cocos cu cele 3 adâncituri în sus pentru a păstra apa în partea de jos şi a evita risipirea ei în momentul în care faceţi gaura.
  2. Scurgeţi, prin gaura proaspăt făcută, apa într-un bol.
  3. Loviţi uşor cu ciocanul nuca de cocos până începe să se crape. Eu am ţinut-o în mână când am făcut pasul acesta. Dacă o loviţi în zona unde se poate observa nervura principală aveţi şanse să obţineţi două jumătăţi frumoase.
  4. Curăţaţi miezul de pe coajă folosind lingura (sau cuţitul mic) şi savuraţi-l aşa crud sau folosiţi-l pentru a prepara laptele de cocos.

Cam asta e tot. În surse veţi găsi legături şi spre articole care prezintă procedeul de mai sus dar şi cel care implică un cuţit.

Cum alegem o nucă de cocos? Alegeţi o nucă de cocos de culoare maro. O nuanţă care duce spre gri sau pete decolorate ne indică o nucă de cocos veche care ar trebui evitată. Nuca de cocos trebuie să se simtă ceva mai grea când o luaţi în mână – în general cu cât e mai grea cu atât mai bine. Cele 3 adâncituri mai închise la culoare trebuie să arate frumos, mai închise la culoare, să nu aibă mucegai şi evident să fie intacte (adică să nu fie găurite). Odată trecute aceste teste luăm nuca de cocos în mână, o apropiem de ureche şi o scuturăm uşor – ar trebui să auzim apa din interior. Dacă nu auziţi nimic vă recomand să alegeţi altă nucă de cocos.


Surse folosite:

  • https://bucatarieindiana.wordpress.com/basics/lapte-din-nuca-de-cocos-cum-se-face/
  • http://www.informatiiprofesionale.ro/productie/service/cum-se-sparge-nuca-de-cocos
  • http://www.foodstory.ro/cum-sa-guides/cum-sa-deschizi-o-nuca-de-cocos-video
  • http://retete.acasa.ro/sfaturi-culinare-41/cum-alegi-nuca-de-cocos-9859.html
  • http://www.andreearaicu.ro/sanatate/nutritie/ghid-de-nutritie/hrana-vie/nuca-de-cocos
  • http://www.culinar.ro/forum/index.php?showtopic=22705&mode=threaded&pid=718634

… familiar sau familial?

Ei bine răspunsul e foarte simplu: ambele variante sunt corecte. Cele două cuvinte sunt paronime adică au o formă foarte asemănătoare dar sensuri total diferite. Folosirea lor corectă depinde însă de context. Să vedem în primul rând care este explicaţia celor două cuvinte:

Familial – care aparţine familiei; privitor la familie; destinat familiei.

Familiar – bine cunoscut, obişnuit cuiva; (despre exprimare, limbaj, stil). Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii; (despre atitudini, comportări etc.; prin extensiune despre oameni). Simplu, prietenos, apropiat; prin extensiune care este fără respectul cuvenit, ireverenţios.

Iată şi câteva exemple de utilizare ale celor două cuvinte:

S-a întors repede din călătorie, căci au apărut niște probleme familiale. (probleme de familie)

Situația ei familială (din cadrul familiei) a rămas până acum neclară.

Felul său familiar (simplu, prietenos) de a-mi  vorbi mi-a dat curaj să acționez.

Situaţia îmi era familiară (cunoscută).


Surse folosite:

  • http://dexonline.ro/definitie/familial
  • http://dexonline.ro/definitie/familiar
  • https://ghenadiana.wordpress.com/2012/04/26/familiar-vs-familial/

… să fierbem pastele?

Poate vă întrebaţi deja din titlul articolului ce poate fi atât de complicat în a fierbe nişte paste? Ce poate fi aşa de greu … pui apa la fiert, arunci pastele în ea, aştepţi câteva minute, le scurgi de apă şi gata … se pot servi. Ei bine … adevărul este că nu e chiar aşa de simplu (cred că deja din paragraful anterior sunt persoane care se întreabă de ce nu am pus pastele la fiert odată cu apa). Să vedem cum procedăm corect:

  1. Punem apă la fiert ţinând însă cont de cantitatea de paste pe care vrem să o fierbem – raportul este de un litru de apă la 100 de grame de paste  dar dacă punem ceva mai multă nu e o problemă. Atenţie: nu punem pastele în apă şi nici ulei (puţin mai jos vedem şi de ce).
  2. Înainte ca apa să dea în clocot punem şi sare în ea. Aici cred ca depinde şi de gustul fiecăruia câtă sare punem. Recomandarea experţilor este de 7 grame de sare la un litru de apă. Pentru cei mai puţin exacţi puneţi sare până apa are un gust sărat (după cum spuneam depinde de gustul fiecăruia). Nu uitaţi că sarea are nevoie şi de puţin timp pentru a se dizolva în apă.
  3. Când apa fierbe putem pune şi pastele în apă. Timpul corect de fierbere este indicat pe pachet şi este recomandat să nu-l depăşim – ba chiar pentru paste fierte cât mai corect („al dente”) putem tăia un minut din timpul de pe pachet. Dacă intenţionăm ulterior să mai dăm pastele la cuptor câteva minute sau să le mai „fierbem” puţin cu sosul atunci putem să le lăsăm să fiarbă mai puţin cu un minut sau două faţă de timpul indicat pe pachet pentru că oricum se vor mai găti puţin ulterior.
  4. După ce am fiert pastele putem folosi o sită pentru a le scurge (pentru „sănătatea” instalaţiilor de scurgere a apei ar fi bine să lăsăm apa rece să curga în chiuvetă). Atenţie: nu clătim pastele cu apă! Odată scurse fie le amestecăm cu sosul fie le punem în farfurie şi punem sosul peste (personal mi se par mai gustoase amestecate cu sosul pregătit). Nu e obligatoriu să le scurgem într-o sită putem foarte bine să folosim o pensetă (de bucătărie) şi să le scoatem din apă.

De ce nu punem ulei în apa în care fierbem pastele şi de ce nu „clătim” pastele cu apă? Pentru că uleiul pus în apă face pastele „mai alunecoase” şi împiedică astfel „lipirea” sosului de paste. La fel „clătirea” cu apă elimină amidonul combinat cu apă de pe paste şi are acelaşi efect ca şi uleiul şi în plus se pierde savoarea pastelor.

De ce nu punem pastele la fiert odată cu apa? Dacă facem asta nu vom putea respecta timpul de fierbere indicat pe pachet şi fie vom ajunge să le fierbem prea mult (deci avem şanse să le facem terci) fie prea puţin (deci avem şanse să nu le putem mânca).

De ce este important timpul de fierbere indicat pe pachet? Acel timp ne indică în general timpul maxim de fierbere pentru a obţine paste „al dente” (se poate reduce în general cu un minut pentru paste ceva mai ferme şi mai elastice). Avantajele de a savura paste „al dente” sunt următoarele:

  • nu se eliberează tot amidonul şi astfel masa devine una mai uşoară
  • indice glicemic mai scăzut
  • evităm transformarea pastelor într-un terci

Surse folosite:

  • http://www.academiabarilla.com/italian-recipes/how-to/cook-pasta.aspx
  • http://www.adihadean.ro/2015/03/trucuri-pentru-paste-mai-bune/
  • http://zambetsisanatate.ro/2014/04/09/cum-se-prepara-corect-pastele/

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén